papagal disparut…

Acum vreo 4 ani, cand am fost pe la tara, intr-o vacanta de vara, ai mei au gasit intr-un copac desirat un papagal(perus). Ca sa nu-l lase sa zboare ca Pacala de pomana si mai apoi sa moara l-am prins si l-am pastrat, nestiind de unde vine si al cui este(vecini din zona nu aveau asemenea specimene, doar gaini, gaste, rate, curci si alte asemenea lighioane). Am luat o cusca destul de incapatoare si l-am adus acasa, drept animalut de companie. Nu prea era un tovaras bun, mai ales cand facea ca toti dracii si te ciupea de-ti rupea mana cand incercai sa-i mai pui mancare sau cand vroiai sa pui nitel mana pe el. Stiu ca parca la un moment dat era o tentativa sa-i luam un partener de colivie pentru ca cica traiesc mult mai putin daca stau singuri, motiv pentru care coliviile au o oglinda ca sa-l prosteasca pe prostul singuratic. Sincer nu am stiut ce varsta are, pentru ca nu stiu ce varsta avea cand l-am gasit, dar oricum nu cred ca are mai mult de 5 ani, asa ca nu cred ca e destul de batran sa moara. Mda….. acum 2 zile cand am venit si eu in vacanta, am vazut ca asta mic statea batut de soarta, imbufnat de parca ascundea ceva sau de parca era gerul bobotezii… Am spera initial ca nu este bonlav si ca isi va reveni….. canci bocanci.. Era semnul ca era bonlav… Citisem pe net, deabia acum, cateva articole depre perusi, cum se intretin, ce boli au si alte chestii legate de viata lor. Am citit ca acesti perusi sunt foarte sensibili, mai ales cand se imbonlavesc, si cica boal cea mai frecventa este febra papagalilor. In cazul in care un astfel de ciumpala de papagal da semne ca este bonlav, si chiar stapanul tine la el, trebuie dus la un veterinar, ca altfel o sa moara. Au trecut 2 zile, si nu am facut nimic pentru asta mic….. Il vad, de fiecare data cand ma duc la el, cum se chinuie ca un batran care asteapta momentul oportun sa paseasca pe un alt covor… Ieri mai statea pe bara lui, bara pe care altadata nu o parasea nici cu usa deschisa… Acum e prea obosit si atins de boala ca sa mai aiba puterea necesara aclui efrot infim pentru el…. Se stinge ca o lumanare care este atinsa de o briza lina, incet dar sigur. Deabia mai poate sa miste un pic capsoru` lui. Nu stiu daca mai rezita pana maine….. Pffff mie si mila sa mai ma duc sa ma uit la el cum se chinuie….. Deci pana acum mi-era asa de indifernt, ca si cum nu ar fi existat, insa acum, nu mi explic cum, imi pare tare rau pentru el, mai ales ca-l vad cum se chinuie sa traiasca.. dar nu prea mai reuseste…. Am mai citit si alte posturi de pe forumuri si alti indivizi care aveau perusi si i-au pierdut, tot la fel de intristati erau…. Cred ca o sa-mi lipseasca in curand diminetile in care tipa de mama focului, ciupiturile care mi le lasa amintire….